sâmbătă, 26 martie 2011

CUM SE DEOSEBESC CIUPERCILE COMESTIBILE DE CELE OTRAVITOARE?

 Trebuie subliniat încă de la început că nu există nici o metodă sau test prin care se poate face deosebirea dintre ciupercilor comestibile şi cele otrăvitoare, cu excepţia cunostinţelor temeinice legate de anatomia, biologia şi ecologia macromicetelor.
  Cei care nu posedă asemenea cunoştinţe, trebuie să recurgă doar la consumul de ciuperci "sigure", aşa cum sunt cele cultivate sau  acelea sălbatice procurate după trierea de către instituţii specializate.
  Există numeroase prejudecăţi legate de ciupercile mari, care dacă sunt luate în seamă, pot produce adevărate drame. Credinţa în acestea, precum şi în testele populare, se constituie într-o cauză majoră a intoxicaţiilor cu ciuperci din România. De aceea, este potrivit a spune că prejudecăţile legate de ciupercile mari pot ucide.

Prejudecăţi care pot ucide.

 - Înnegrirea sau brunificarea unei ciuperci tăiate indică toxicitatea acesteia.

Schimbarea culorii unei ciuperci secţionate are loc ca urmare a unei reacţii chimice de oxidare, care nu se petrece pe baza toxinei. Majoritatea ciupercilor toxice nu îşi schimbă culoarea la tăiere. De asemenea, există ciuperci comestibile care se oxidează.

 - Dacă un obiect de argint se înnegreşte  la contactul cu o ciupercă, înseamnă că acea ciupercă este toxică.

  Fals! Înnegrirea argintului are loc datorită hidrogenului sulfurat, degajat în special pe baza aminoacizilor cu sulf, ci nu pe baza toxinelor. Dacă un lănţişor de argint se înnegreşte când este purtat în contact cu pielea, nu înseamnă că posesorul lui este toxic. Rezultatele "negative" ale "testului cu linguriţa de argint" au produs si produc nenumărate decese prin consumul de ciuperci în România, în special în mediul rural.

 - Coloraţia vie a unei ciuperci indică toxicitatea ei

  Nimic mai neadevărat. nu există nicio corelaţie între culoare şi toxicitate. Cea mai otrăvitoare ciupercă (Amanita phalloides) este deosebit de banală sub aspect coloristic.


 - Ciupercile mâncate de către viermi, melci sau insecte nu sunt toxice.

 Ceea ce este toxic pentru om nu este întotdeauna toxic pentru nevertebrate. Există numeroase specii de ciuperci otrăvitoare atacate de către aceste vieţuitoare.

- Gustul, aroma sau mirosul unei ciuperci poate da indicatii asupra comestibiltăţii sau toxicităţii acesteia.

  Există destule ciuperci plăcute la gust şi cu miros agreabil care sunt toxice, unele dintre ele fiind mortale. Invers, se cunosc ciuperci cu gust neplăcut, adesea amare, care sunt comestibile sau, în orice caz, lipsite de toxicitate.

 - Dacă sunt ţinute în oţet, ciupercile otrăvitoare îşi pierd toxicitatea

 Acidul acetic (oţetul) nu neutralizează nici micotoxină izolată până acum din ciuperci, deci nu este antidot pentru otrăvurile din macromicete.

 - Dacă se aruncă apa în care s-au fiert ciupercile, acestea îşi diminuează toxicitatea

 Toxinele periculoase din ciuperci nu se dizolvă în apă, astfel încât acestă metodă se dovedeşte a fi complet inutilă.

Un comentariu:

  1. daca puneti o ceapa antreaga la fiert cu ciupercile an prima apa si se anverzeste anseamna ca ele sunt otravitoare

    RăspundețiȘtergere